SOLUŢIA PERFECTĂ

Aceasta este o povestire despre una dintre cele mai frumoase orchestraţii ale îngerilor. Exact pe când mă răţoiam la ei, întrebându-i de ce nu merge cum credeam eu c-ar trebui, am văzut cu adevărat minunea, din nou în viaţa mea, lucrarea lor şi sunt în admiraţie de-atunci. Îi iubesc tare mult ; îmi vine să plâng şi să râd în acelaşi timp…

Să povestesc cum a fost. Am fost să-mi cumpăr costum pentru o nuntă la care trebuia să merg. Am mers la verişoara mea deoarece credeam că trebuie strâmtat. Brusc, am simţit că trebuie să plec, cu toate că de multe ori am rămas peste noapte, îmi sunt tare dragi şi mă simt acolo ca acasă. De-asta au încercat să mă convingă, plus că era vreo zece şi ceva noaptea, dar eu nu şi nu, simţeam că trebuie să plec. Prin Bartolomeu, înainte de barieră, m-am trezit pe jos, ca şi cum cineva mi-ar fi pus piedică. M-am adunat de pe jos, gândindu-mă la multe: cam ce vorbisem aiurea, sau ce gânduri rele avusesem. Tot spuneam în gând : “Inspir prin gnostul meu (soluţia divină perfectă), rezolvarea perfectă a acestei situaţii”, cum ne învăţase Mitruţ Branc (întâlnirea cu el şi ceea ce m-a învăţat, pe mine şi pe cei ce s-au deschis să primească, mi-a schimbat viaţa).

Am ajuns în staţie şi a venit un buz, care era posibil să treacă şi prin satul din care sunt, cred, dar nu m-am putut urca în el.Am rămas în staţie gândindu-mă ce-o fi cu mine. Într-un final, am ajuns cu un troleibuz la intersecţia de unde puteam lua o ocazie până acasă, în sat. Am coborât şi mi-a fugit buzul de sub nas. Ziceai că nu-i adevărat, parcă nimic din ce funcţionase înainte nu părea să meargă. Simţeam că mi se ridică tensiunea şi mi se-nroşesc urechile de atâta “bucurie”. Un vânt şi frig, îţi îngheţa zâmbetul pe buze. Şi stăteam să mă gândesc cam de ce trebuie eu să stau în frig. Mă uitam la o maşinuţă micuţă, gândindu-mă la legea atracţiei, că voi avea şi eu una cândva, mă şi vedeam la căldurică, în ea, mergând comod acasă. Încep să rostesc iar formula ce-o ştiam, prin care ceream soluţia divină perfectă pentru a ajunge acasă, cu muzică deosebită, companie plăcută şi, dacă se poate, gratis. N-apuc să termin fraza a treia oară, bineînţeles că, exact atunci când mă gândeam că n-are rost şi am început să cârtesc iar, opreşte lângă mine, o maşină micuţă, exact ca aia care-mi plăcuse înainte. Şi pe când mă gândeam că nici ăsta nu merge spre casă (mai opriseră vreo două), omul de la volan zice contrariul şi mă urc. Nu-mi venea să cred că sunt înăuntru şi nu mă mai bate vântul, ba mai sunt întrebată dacă aştept demult, şi se măreşte temperatura să-mi fie bine. După ceva foială, în care eu,“inteligenta”, remarc “totala lipsă de sincronizare”(aşa aveam impresia) şi spun cum am pierdut buzul, mă opresc siderată şi remarc muzica fantastică.La-nceput mi se părea japoneză. Aflu că e o tipă de undeva de lângă Mongolia, şi albumul se numeşte Naked Spirit – Spirit/Suflet dezbrăcat. Era ceva care vorbea sufletului,vibra exact pe ceakra inimii, nici că se putea un nume mai potrivit

Omul ăsta, pe care-l vedeam prima oară-n viaţa asta, era aproape ca mine, a fost şi la Prislop la mormântul părintelui Arsenie, de unde mă întorsesem cu câteva zile înainte, şi-am discutat cu el în nici 20 de minute ce n-am reuşit cu puţini apropiaţi în ani de zile. Mi-a dat CD-ul natural şi din toată inima, fără să-i cer nimic. Îi spusesem că înainte de-a opri mă răţoiam la îngeri şi le spuneam condiţiile călătoriei, printre care, bineînţeles era şi muzica deosebită. A început să râdă zicând că înainte să ajungă la intersecţie se gândea că la ora aceea ar trebui să oprească şi să ia pe cineva.

Nu ştiu dacă îl voi mai vedea vreodată pe acest om, cert este că am nişte îngeri extraordinari.

În altă ordine de idei, simt nevoia să menţionez efectul deosebit al eliberărilor, enunţuri prin care conştientizăm,recunoaştem ceea ce e deranjant, nepotrivit sau ne face rău nouă şi altora, rugându-l pe Dumnezeu şi pe îngeri să ne ajute să eliberăm din viaţă şi să fie transformat în ceva benefic, deobicei în Lumină Iubire şi Armonie. Am rostit aceste enunţuri şi-am fost uimită de efectul lor, foarte multe relaţii nepotrivite din viaţa mea, relaţii care mă secătuiau şi-mi mâncau din suflet de ani de zile, iar într-o perioadă de câteva luni s-a rezolvat rapid totul. E drept că s-a făcut cam gol în jurul meu, dar nu pot descrie în cuvinte uşurarea şi bucuria cu care am început să respir, de data asta cu adevărat. Lângă mine au rămas oamenii care trebuie. E adevărat că de cele mai multe ori, egoului meu nu i-a convenit şirul evenimentelor, dar totul s-a dovedit mai apoi a fi spre binele meu. Am descoperit experimentând, ceea ce teoretic ştiam demult, doar că am uitat, aşa cum uităm multe informaţii esenţiale, că nimic nou nou nu poate intra în viaţa noastră până nu eliberăm tot ce e vechi, nepotrivit şi ne leagă şi că, pentru orice, dar absolut orice problemă din viaţa noastră, există o soluţie divină perfectă, trebuie doar să-I cerem Lui s-o genereze. Totul e înăuntrul nostru, dar mai ales cheile spre rai.

Îi mulţumesc Lui Dumnezeu pentru toate miracolele din viaţa mea, ştiute şi neştiute, dar mai ales pentru profii minunaţi , ghizii mei deosebiţi!