APEL MONDIAL URGENT

Pentru toti cei care au dorinta si intentia suprema de a face sa domneasca, in permanenta si definitiv,

IUBIREA, PACEA si BUCURIA

Pentru a ajuta planeta noastră si toti locuitorii sai la nasterea noii lumi, noi facem apel la toti Lucratorii intru Lumina, care simt, ca si noi, nevoia sa se angajeze sa vibreze, in permanenta, la intensitate maxima.

Acest lucru este urgent, pentru a crea saltul cuantic necesar, de care noi toti avem nevoie pentru renasterea noastra.

Pentru  manifestarea angajamentului, este suficient sa spuneti cu voce tare:

EU HOTARASC, AICI SI ACUM, SA FAC SA DOMNEASCA, IN PERMANENTA, IUBIREA, PACEA SI BUCURIA, IN MINE SI IN JURUL MEU, PENTRU BINELE MEU CEL MAI INALT SI AL TUTUROR

Apoi, trebuie sa simtiti emotia de a dori din inima ceea  ce vreti sa obtineti, de a mentine aceasta frecventa, de o maniera aproape obsesiva si, bineinteles, de a initia actiuni in consecinta.

Va rugam sa va faceti angajamentul pentru o perioada de minim 21 de zile pentru a crea si a activa circuitele neuronale si energetice necesare.

In plus, in timpul celor 21 de zile, veti repeta: EU SUNT IUBIRE, PACE, BUCURIE,resimtind emotiile respective, apoi veti crea toate acestea, in voi si in jurul vostru.

Rezultatele vor fi colosale

Un individ care traieste si vibreaza in acord cu energia optimismului si dorinta de a nu judeca pe ceilalti va contrabalansa negativitatea a 90.000 de persoane aflate la cel mai jos nivel de energie.

Un individ care traieste si vibreaza in acord cu energia iubirii si respectului pentru tot ceea ce este viu va contrabalansa negativitatea a 750.000 de persoane aflate la cel mai jos nivel de energie.

Un individ care traieste si vibreaza in acord cu energia iluminarii, fericirii, pacii infinite va contrabalansa negativitatea a zece milioane de persoane aflate la cel mai jos nivel de energie. Dr. Wayne W. Dyers

INTREAGA CREATIE VA MULTUMESTE, IN AVANS,

PENTRU DARUL VOSTRU,

CARE VA VA FI RETURNAT INSUTIT!

 

Va multumesc pentru  ca faceti sa circule acest mesaj mai repede si la cat mai multe persoane.

Orice traducere, respectand sensul acestui mesaj, este binevenita.

DESPRE ASASINII ECONOMICI

Pentru "documentare" si pentru o intelegere mai buna a istoriei ultimei sute de ani(cea reala - pe care in parte am trait-o si inca o traim si noi -... nu cea din manuale si carti), a se vedea si documentul atasat:  Protocoalele

Si pentru a intelege cum poate fi "adormita" in asemenea hal populatia:

http://saccsiv.wordpress.com/2009/09/15/video-si-transcriptul-%E2%80%9Chow-to-brainwash-a-nation%E2%80%9D-cum-se-spala-creierul-unei-natiuni-un-excelent-interviul-luat-de-edward-griffin-lui-yuri-bezmenov/

http://www.cotidianul.ro/127716-Asasinul-economic-Jeffrey-Franks-a-ucis-si-economia-Argentinei

Asasinul economic Jeffrey Franks a ucis şi economia Argentinei S-a tot vorbit de asasinii economic, s-au facut documentare, s-au scris carti. Noua, romanilor, ni s-a parut ca este o chestiune care-i priveste pe altii. Noua nu are de ce sa ni se intample. Pentru ca ne-am crezut europeni. Si noi, si grecii, si bulgarii. Asasinatul economic, ne-am inchipuit, e doar pentru tarile din America latina, pentru fostele state sovietice, precum Ucraina. Am citit in carti definitia asasinului economic, dar niciodata nu ni l-am putut inchipui aievea. Si Agentia de Investigatii Media a tratat subiectul, iar la vremea respectiva ni s-a spus ca batem campii. Iata ca asasinul economic al FMI si-a aratat in fine fata, s-a devoalat. Este acelasi care a contribuit la criza majora din Argentina, din 2001. Apoi, la prabusirile economice din Ecuador, iar recent, la anihilarea economiei din Ucraina, dupa 2004, odata cu venirea "portocaliilor" la putere. De la finele lui 2008, Jeffrey Franks s-a mutat la alti "portocalii", odata cu noile alegeri, si si-a pus amprenta pe criza economica din Romania, incepand cu 2009. Situatia in care se afla tara, indatorarea fata de FMI, faptul ca Franks este adevaratul conducator al Romaniei se vede cu ochiul liber. Tara a intrat cu un picior in groapa, iar groparii sunt Franks si reprezentantul Romaniei la FMI, Mihai Tanasescu. Care Mihai Tanasescu, cel mai probabil, asa cum anunta AIM la inceputul anului, ar putea deveni urmatorul premier al Romaniei. Conform Jeffrey (Jeff) R. Franks, MPA '88: "In 1997, Jeff moved to work on Latin American countries. He was desk economist for Argentina" (in 1997, Jeff s-a mutat in America Latina. El a fost desk economist pentru Argentina). Apoi a ajuns in Ecuator, dupa aceea in Paraguay, iar inainte de Romania s-a ocupat de Ucraina. In Paraguay s-a ocupat de criza serioasa care afecta tara, de datoria uriasa la FMI care a rezultat in urma acestei crize economice. La fel cum acum administreaza datoria uriasa a Romaniei. Franks provine din gasca de la Princeton, dintr-o "fratie" de temut pe plan mondial: The Order Of St. Anthony, cu patronul Sf. Anton din Egipt, o societate secreta infratita cu celebra Skull and Bones de la Yale (unde exista si o ramura numita Sigma - The St. Anthony Hall), cu o emblema la fel de infricosatoare, desi in aparenta societatea respectiva s-ar ocupa cu serate literare  intr-o cladire straveche, intretinuta de fratie. Despre Skull & Bones, ca si despre The Order Of  St. Anthony se spune ca fac parte din "pepiniera"  Illuminati si pregatesc elitele care sa conduca lumea intr-o noua ordine mondiala social-economica. Daca despre presedintii SUA se spune ca au fost in marea majoritate membri ai Skull & Bones, despre creierele economice ale planetei se spune la fel de clar ca au apartinut Ordinului St. Anthony Of Egypt. Si, iata, in urma cu doar cateva zile, Argentina a denuntat faptul că FMI aplică Greciei aceleaşi reţete de austeritate pe care le-a aplicat acestui stat latino-american fără a reuşi să îi împiedice acutizarea crizei, în 2001.  "Reţeta FMI pentru Grecia este aceeaşi ca pentru Argentina înaintea prăbuşirii din 2001: scăderea salariilor şi creşterea impozitelor" afirmă Jorge Remes Lenicov, fost ministru argentinian al economiei în 2002, în timpul celei mai grave crize economice din istoria acestei ţări. Si, dupa cum se observa nu este numai reteta pentru Grecia, ci si pentru Romania. Un alt fost ministru al Economiei,Roberto Lavagna (2003-2005), artizanul redresării ţării sale: "FMI nu a tras nici un învăţământ din criza argentiniană, nu a învăţat nimic şi emite pentru Grecia aceleaşi recomandări ca pentru Argentina în 2002, cele pe care noi le-am respins abia in 2003, iar dupa ce nu le-am mai aplicat si am cautat solutii bune, altele decat cele impuse de FMI, a urmat redresarea". Deci iata ca respingerea cerintelor FMI - asa cum doreste si Ungaria acum, dupa noile alegeri - nu a dus la secatuirea tarii, ci la redresarea ei economica. E adevarat, insa, Romania este deja datoare pana peste cap la FMI, cu bani ce n-au ajuns in buzunarele romanilor, ci in "bancile mama" din Occident, sau in conturile clientelei politice a actualei puteri. Dovada ca Franks n-are, de fapt, nicio solutie economica reala pentru Romania, ci in fapt doreste adancirea crizei in favoarea FMI, este si ciorna pe care a folosit-o la inceputul lui 2010, dupa o intalnire cu Mugur Isarescu. Pe hartie, Franks a schitat sovaielnic o linie de redresare inca de la inceputul lui 2010. O redresare care n-a avut loc, iar acum ni se spune ca va fi in 2011, cand, probabil, nici atunci nu se va petrece. Asa ca predictiile lui Franks in materie de economie sunt ca si nule. Asa cum au fost si pentru Argentina. Prăbuşirea economică a Argentinei a antrenat la finele anului 2001 o gravă criză socială şi proteste de stradă soldate cu 30 de morţi. A urmat o criză instituţională, între 20 decembrie 2001 şi 6 ianuarie 2002 succedându-se cinci preşedinţi. Argentina a revenit spre creştere economică cu mari sacrificii, după o devalorizare de 65% a monedei sale antrenând sfârşitul parităţii peso-dolar. Si asta dupa ce s-au respins indicatiile FMI. Conform unor analisti economici, FMI este arma financiara a asa-intitulatului Guvern Mondial, care are rolul de a conduce lumea dintr-o singura sursa, iar pentru asta trebuie sa prabuseasca mai intai economiile tarilor care nu fac parte din elitele care constituie acum acest guvern planetar, ce va instaura noua ordine mondiala, sociala, culturala si, mai ales, economica. Iar arma aceasta mortala se afla in mainile unor asasini economici ca Jeffrey Franks. I.C., analist securitate bancara Sursa : www.cotidianul.ro

" Cum a lăsat Dumnezeu ....?"

       Fiica marelui evanghelist nonagenar, Billy Graham, Anne Graham, intr-un interviu  in emisiunea "Early Show" (Spectacolul matinal), a fost intrebata de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 si i s-a pus o intrebare la care multi ar fi dat raspunsuri nesatisfacatoare: "Cum a putut Bunul Dumnezeu sa lase sa se intimple asa ceva si sa priveasca atat de nepasator aceasta catastrofa de pe pamantul Americii?"
       Anne Graham, dupa ce a meditat cateva clipe, a dat un raspuns magistral, a raspuns cu niste replici foarte logice, profunde si inspirate, nepregatite dinainte (se poate vedea pe videoclipul inregistrat). Dansa a precizat foarte calm si explicit,
precizand urmatoarele:
       "Si eu mi-am pus deseori aceasta intrebare si mi-am gasit urmatoarele raspunsuri... Cred - nu cred, dar sunt profund convinsa - ca Dumnezeu a fost si ramane adanc intristat de aceasta, la fel ca si noi, numai ca noi, de ani de zile, Îi spunem si chiar Ii poruncim sa  iasa din scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre, ca ne descurcam si singuri, fara ajutorul Lui . . . Si, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat, calm, la o parte . . .
       Cum de mai indraznim noi oare sa-I cerem binecuvintarea, mila si protectia Sa, daca Ii cerem sa ne lase in pace? (În lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate in scoli etc.)
       Cred ca totul a inceput cind Madeleine Murray O'Hare (doamna care a cerut ca America sa devina o tara atee si care a fost ucisa, iar corpul ei a fost gasit recent) a  afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni  in scolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobata si a devenit lege obligatorie in SUA ...
       Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), iar noi am spus O.K..
       Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus O.K.
        Apoi, altcineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii disciplineze pe copii atunci cind gresesc. Iar conducatorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci cind se poarta urit, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si in nici un caz de procese. (Totusi, exista o mare diferenta intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.
         Apoi, cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam fiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am spus O.K.
         Apoi, unii dintre alesii nostri de virf au spus ca nu conteaza  ceea ce fac in viata lor privata atit timp cit isi  fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva, inclusiv presedintele, in viata sa privata, atit timp cit am o slujba si economia merge bine.
          Apoi, niste libertini au cerut sa tiparim cat mai multe reviste cu femei goale, in semn de respect si apreciere a frumusetii feminine . . . Iar noi am spus O.K.
         Apoi, altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicind fotografii cu copii goi, si inca mai  departe, afisindu-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare.
          Apoi, industria  show-business-ului a spus: hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa incurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decit entertainment-amuzament, nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, asa ca totul a mers inainte.
          Iar acum ne intrebam speriati de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce nu disting binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi.
          Probabil ca, daca ne-am gindi mai mult, ne-am da seama de ce.
          Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea  vei si culege.
          Noi Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa in clasa? Iar Dumnezeu raspunde:  Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind voi mi-ati spus sa plec din scoli?
          E ciudat cum  oamenii Il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba cu naivitate de ce totul merge tot mai prost. Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia.
          E ciudat cum de toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred, nu gindesc, si nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie in Biblie.
           Este  ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred in Dumnezeu si de fapt il urmeaza pe Satana, care, se stie ca, la randul lui, crede si el in Dumnezeu . . .
          E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati. E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se raspindesc precum focul salbatic, dar cind incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le trimite si altora.
          E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la scoala si la locul de munca.
          Este, in sfarsit,  ciudat cum poate fi cineva atit de inflacarat de dragoste pentru Hristos fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul saptaminii."

Viata Emoţională a Animalelor

Viata Emotionala a Animalelor by Celeste Ad Atunci cand tot mai multi savanti si un public tot mai larg vor afla ca animalele au vieti emotionale extrem de bogate, poate ca societatea va face mai mult pentru a gasi alternative la folosirea animalelor pentru cercetari biomedicale.                                                                                                                                       Marc A. Bekoff Un caine care se simte singur? Un elefant coplesit de mahnire? O vaca disperata? O gorila indragostita? Cu toate ca cei mai multi dintre posesorii de animale de companie cred ca acestea simt o anumita gama de emotii, care include iubirea, compasiunea, mania, stresul, dezamagirea si extazul, oamenii de stiinta raman sceptici in ceea ce priveste emotiile animalelor. Ei sustin ca astfel de emotii sunt greu de atins si manifestarea lor de catre animale este imposibil de dovedit prin metode stiintifice obisnuite. Totusi, in zilele noastre, multi reprezentanti ai comunitatii stiintifice fac un pas inainte si afirma ca animalele au si ele sentimente. Oamenii care se bucura de compania animalelor au, de obicei, multe de spus despre modul in care isi exprima animalele emotiile. Unele dintre acestea seamana foarte mult cu cele omenesti, dar, pe langa emotiile comune, animalele pot manifesta o gama de sentimente pe care noi nu le putem intelege cu usurinta. Sensibilitatea Dupa cum subliniaza Jeffrey Masson, animalele sunt diferite; ele nu seamana cu oamenii. Astfel, el scrie: Dupa o intreaga viata de observare atenta si plina de afectiune a cainilor, am ajuns la concluzia ca orice caine simte mai mult decat mine (ma voi referi doar la mine). Ei simt mai mult, mai pur si mai intens. Prin comparatie, peisajul emotional uman pare intunecat de subterfugii, ambivalenta si deceptie emotionala, voita sau nevoita. De exemplu, cainii au o profunzime a sensibilitatii greu de inteles de catre majoritatea oamenilor. Intr-o clipa, cand simt ca ar putea fi dusi la plimbare, ei fac un adevarat dans al bucuriei. Iar in momentul urmator, ei pot cadea in cea mai mare disperare, cand li se spune ca nu isi pot insoti stapanii la plimbare. Masson comenteaza ca, probabil, cuvantul NU este prea dur pentru pentru caini. Poate ca acest cuvant nu ar trebui niciodata folosit in cazul cainilor, fiindca este pur si simplu devastator. Si nu fiindca acest concept nu le-ar fi cunoscut cainilor, dar, intr-un anume fel, atunci cand aud acest cuvant infricosator de la iubitii lor prieteni, oamenii, ei par coplesiti de un fel de tristete, din care par ca nu vor putea iesi niciodata. De buna seama, in doar cateva minute, ei trec peste aceasta stare si acesta este un aspect pe care il iubesc foarte mult la caini. Dupa ce traiesc o emotie la potential maxim, odata ce aceasta a trecut, ei sunt imediat gata pentru urmatoarea experienta. Cainii nu par sa-si piarda timpul cugetand asupra trecutului sau asteptand, suparati si plini de teama, viitorul. Ei sunt intotdeauna in prezent. Iubire si compasiune Daca ne-am limita intelegerea privind animalele, la cercetarile efectuate de oamenii de stiinta in laboratoare, ne-am lipsi de cunoasterea pe care au dobandit-o oamenii care traiesc zi de zi alaturi de animale. Kristin von Kreisler, autoarea cartii The Compassion of Animals (Compasiunea animalelor), a realizat o colectie de sute de intamplari adevarate, despre modul natural in care se comporta animalele. Multe dintre povestirile sale descriu starea de bine pe care le-o dau animalele, oamenilor bolnavi sau aflati pe patul de moarte. Una dintre povestirile mele preferate din colectia lui Kristin este cea despre Lulu, o purcelusa de 100 kg, care traia in Beaver Falls, Pensylvania. Von Kreisler povesteste ca Lulu era uriasa, cu parul tepos, avea o dunga gri pe spate si picioare fusiforme. Dar atunci cand stapana ei, Jo Ann Altsman, a avut un atac de cord, Lulu a devenit salvatoarea ei. Jo Ann era singura acasa si statea intinsa pe jos, inspaimantata. Nu era in stare sa formeze numarul de apel de urgenta 911, fiindca, in situatia ei, un efort fizic cat de mic ii putea fi fatal. Convinsa ca va muri singura, fara niciun ajutor, Jo Ann a inceput sa se roage. Intreaga viata i s-a perindat prin minte, si a inceput sa planga. Atunci, Lulu s-a apropiat de ea clatinandu-se si a inceput si ea sa planga. Jo Ann isi aminteste cum: “Lacrimi mari, uleioase, se prelingeau din ochii ei, curgandu-i pe rat. Cu cat plangeam eu mai puternic, cu atat Lulu isi punea capul pe mine, suspinand zgomotos. Incerca intr-una sa ma pupe” Lulu era atat de ingrijorata de starea lui Jo Ann, incat s-a strecurat prin usita unui caine de 10 kg! Era aproape imposibil ca Lulu sa incapa prin acea usita, dar a facut acest lucru, ranindu-se, in cautarea vreunui vecin care sa o poata ajuta pe Jo Ann. A iesit si a intrat de cateva ori prin acea usita, pentru a verifica starea stapanei sale, varsand, de fiecare data, tot mai multe lacrimi, atunci cand o privea. De fiecare data cand trecea prin usa micuta a cainelui, era serios ranita. In cele din urma, Lulu a reusit sa deschida poarta frontala cu ratul, sa iasa pe drumul din fata casei si sa atraga atentia unui sofer, care s-a oprit, a gasit-o pe Jo Ann si a chemat o ambulanta. Intr-o alta povestire, von Kreisler descrie comportamentul uimitor al lui Dakota, un caine insotitor, pe care un doctor i-l recomandase lui Mike Lingenfelter, pentru a-l ajuta sa depaseasca o depresie. Cainele era un sprijin atat de pretios pentru moralul lui Mike, incat incepuse sa il ia cu el pe la diferitele scoli, unde tinea prelegeri despre ingrijirea animalelor de companie. In timpul unei asemenea prelegeri, dintr-o data, cainele a inceput sa se miste agitat si sa isi frece botul de picioarele stapanului sau. “Ma simteam prost, fiindca tocmai vorbeam despre cat de frumos se comporta cainii insotitori” – povestea Lingerfelter. Dakota a inceput sa latre, iar Mike l-a scos afara din sala de curs. Odata ajuns in hol, Lingerfelter, care avea probleme severe cu inima, a cazut jos, cuprins de un atac de cord. Au mai fost si alte ocazii in care Dakota a presimtit ca Lingenfelter urma sa aiba probleme cu inima. El crede ca Dakota avea capacitatea de a simti modificari ale mirosului transpiratiei sale, generate de eliberarea de enzime, atunci cand inima sa incepea sa functioneze anormal. Dakota putea, de asemenea, sa simta si momentele in care si alti oameni aveau probleme de sanatate. Intr-o zi, el a navalit in biroul colegului lui Lingentelter, latrand si scancind, iar cateva momente mai tarziu, omul a facut un atac de cord. Von Kreisler descrie multe alte intamplari cu animale care au grija de oameni, inclusiv cea despre un labrador retriever, care fusese un caine vagabond, pana cand Marty Rosenblum il adoptase. Lui Plywood ii placea sa hoinareasca prin cartier si a inceput sa viziteze, in mod regulat, un barbat care suferea de cancer in forma terminala. El poposea in casa lui Jim Dunn dimineata si pleca de acolo dupa-amiaza. Lui Dunn ii facea bine prezenta cainelui. In ziua in care Dunn a murit, Playwood nu a reusit sa intre in casa incuiata si a patruns inauntru impingandu-se intr-o usa laterala, pentru a sta alaturi de Dunn. Familia acestuia a inteles cat de importanta fusese prezenta lui Playwood in viata lui Dunn, si a pus o fotografie a cainelui in sicriul lui. O alta povestire despre compasiune a fost relatata in revista Time. In 1966, Time l-a votat pe Binti Jua, o gorila de opt ani, drept unul dintre “cei mai buni cetateni ai anului”. Binti facea parte dintre primatele expuse in Gradina zoologica Brookfield din Chicago . El salvase viata unui baietas de trei ani, prinzandu-l si scotandu-l in siguranta din locul in care cazuse de la sase metri, aterizand in mijlocul animalelor. Gorila il leganase pe baietel in labele sale, sustinandu-i spatele cu delicatete, apoi se asezase cu el pe un bustean aflat langa o apa. Acest act de bunatate si compasiune a atins inimile tuturor celor care au auzit despre aceasta intamplare, iar gorila a devenit celebra peste noapte. Sursă :  Editura For You Newsletter

Profeţiile lui Gupta Swami despre România

În primăvara lui 2004, România a fost vizitată de Gupta Swami, profesor indian, doctor în istoria religiilor, maestru spiritual al multor discipoli, atât din ţara sa natală, cât şi din întreaga lume.

Necunoscut publicului român, profesorul indian e celebru în afara Indiei, mai ales ca prezicător şi clarvăzător, el profeţind, cu o acurateţe extraordinară, evenimentele cruciale ale sfârşitului de secol şi începutul noului mileniu: căderea lui Gorbaciov, atentatul terorist din Indonezia, căderea navetei Columbia, dar şi căderea şi execuţia cuplului Ceauşescu. Din această cauză, de-a lungul timpului, indianul a fost contactat de mulţi preşedinţi de state şi guverne. Chiar şi Elena Ceauşescu a apelat la Gupta Swami în 1983, însă, deranjată de prezicerile acestuia, soţia dictatorului l-a obligat pe guru să părăsească urgent ţara. Aflat în vizită în Bucovina "trimis de viitor", gurul indian a făcut o serie de profeţii cutremurătoare care, dacă se vor adeveri, vor schimba faţa României şi a planetei.

Ceauşeasca m-a făcut şarlatan

"Românii care m-au abordat nu s-au interesat decât de propriul lor viitor. Ultima a fost Elena Ceauşescu, dar nu i-a plăcut viitorul pe care i l-am prezis. M-a făcut şarlatan şi peste două zile eram invitat să părăsesc România. Acest lucru se întâmpla în anul 1983. Un înalt personaj din Guvernul României, care a participat în calitate de revoluţionar în procesul soţilor Ceauşescu (a refuzat să precizeze numele acestuia) mi-a mărturisit cu oarecare teamă, că printre şuşotelile Elenei cu Nicolae ( la proces ) a distins de două ori, foarte clar, numele meu. Probabil acţionau târziile regrete."

Moartea actualului preşedinte va declanşa o explozie socială

"Concomitent, va începe un scurt şi înfiorător război mondial - al treilea şi ultimul - programat, declanşat şi întreţinut de forţele oculte care conduc omenirea. România va participa la război încă înainte de extinderea şi mondializarea acestuia, din cauza unei politici aiurite a conducătorilor ei. (Nota mea: vezi aici ştirile din România care anticipează aceasta: "România se pregăteşte de război", "Băsescu, 'loial' Israelului!", "Este târâtă România în războiul altora, fără ştirea poporului?")

Tinerii români vor muri pe capete în ţări străine, în locul unor străini, pentru o cauză străină de interesele românilor. Preşedintele României va fi ucis într-un atentat pus la cale de opozanţii din propriul partid de guvernământ. Moartea sa şi fariseismul ucigaşilor aflaţi la conducerea României vor declanşa explozia socială care se va rostogoli ca un bulgăre de zăpadă pe covorul nenorocirilor româneşti."

Românii vor trăi mai crunt decât pe vremea lui Ceauşescu

"Să vorbim despre ceea ce va fi, despre România şi poporul său. După ce actuala guvernare va căştiga din nou alegerile, la jumătatea mandatului (perioada 2010-2011 este jumătatea actualului mandat - nota mea) se va declanşa altă revoluţie română, una cu totul diferită de cea din 1989. Guvernarea va fi brutală şi va arăta aproape ca o dictatură, deşi se va numi, în continuare, democraţie. Românii o vor duce extrem de rău. Viaţa lor va fi mai cruntă ca pe vremea lui Ceauşescu. Legile vor fi deosebit de aspre, conducerea va fi violentă şi necruţătoare. Criza se va adânci, iar cei care i-au ales pe reprezentanţii lor vor înţelege, într-un târziu, că prin înlăturarea lui Ceauşescu au adus la conducere sute de dictatori, mai cruzi şi mai lacomi decât răposatul şi că, de fapt, în România, prin revoluţie s-a "evoluat"de la rău la foarte rău.

Averile celor îmbogăţiţi după 1989 se vor risipi

Mii de români vor muri sub pretextul înfăptuirii dreptăţii pe care o aşteptau de atâţia ani. Va începe o adevărată vânătoare de vrăjitoare împotriva comuniştilor şi a ceea ce dvs. numiţi securişti. România se va scălda într-o baie de sânge, demnă de personajul Dracula pe care l-a impus un scriitor englez. Vor muri oameni vinovaţi, dar şi mulţi oameni nevinovaţi. Temporar, autoritatea de stat va dispărea. Opinia publică internaţională, şocată, dar preocupată de propriile griji ale războiului, va sta în expectativă şi nu va interveni. Populaţia României se va reduce aproape la jumătate. Averile celor îmbogăţiţi după 1989 se vor risipi în mâinile rebelilor scăpaţi de sub autoritatea statală.

Din acest haos însângerat, România va ieşi purificată."

Militarii români îşi vor folosi experienţa în obţinerea unor victorii glorioase

"Ceea ce mi-a purtat paşii spre binecuvântatul pământ al Bucovinei e faptul că, într-un viitor nu prea îndepărtat, de aici, va porni la întâlnirea cu destinul său, cea mai puternică personalitate politică pe care o va cunoaşte poate mileniul care a început. Am venit să mă familiarizez cu aceste sfinte locuri, de unde va porni Mântuitorul omenirii viitoare... şi trebuie să recunosc că acesta are circumstanţe favorabile. Spun asta după ce am vizitat stâlpii spiritualităţii româneşti, concretizaţi în incomparabile opere de artă, cum sunt mănăstirile Moldovei. Din Bucovina se va ridica un om bun şi credincios, tare ca o stâncă. O mână de fier, un om înţelept şi drept, de nimeni cunoscut aşa până la acea dată. El va opri prăbuşirea naţiunii române şi tot el o va înălţa în fruntea statelor de pe glob. România va ajunge în scurt timp la cea mai mare extindere teritorială din întreaga sa existenţă şi la cea mai mare înflorire economică. Militarii români, aduşi în ţară de pe fronturile unde luptau fără nici un ţel, îşi vor folosi experienţa în obţinerea unor victorii şi mai glorioase decât ale înaintaşilor lor. Va fi posibil, deoarece vor avea un ţel, o cauză şi un conducător care să-i călăuzească. Secolele următoare, România va juca un rol preponderent în viaţa politică, socială şi economică a lumii."

România  -  pilonul noii orânduiri internaţionale

"Raportul de forţe se va schimba total în lume la încheierea ultimului război mondial. Ţările puternic spiritualizate vor dobândi supremaţia mondială. Ţările noastre, India şi România, vor deveni pilonii principali pe care se va sprijini noua orânduire internaţională. Grecia, Japonia, Franţa sau Rusia (spălată de ateism şi comunism printr-o mişcare socială mai brutală decât cea românească) vor deveni polii noii dezvoltări mondiale, bazată mai mult pe spiritualitate, cultură, religie şi artă decât pe regulile reci ale unor economii lipsite de suflet.

Structurile statale lipsite de suflet şi istorie, precum SUA, UE, NATO se vor prăbuşi. SUA au picioare de lut, fiindcă au fost consolidate pe false premise. Slăbiciunea lor va fi demonstrată în al III- lea război mondial, în urma căruia vor dispărea."

Sursa: Internet

Carte "CÂND NIMENI NU TE VREA" - Daniel Meurois-Givaudan - Editura For You

Dupa imensul succes avut cu cartea Les neuf marches (Cei noua pasi), Daniel Meurois abordeaza inca o data mecanismele subtile ale nasterii si ale vietii. Daca acum cativa ani, in Les neuf marches a descoperit drumul pe care il alege un suflet pentru a se reincarna, nu se stie intotdeauna ce traieste o fiinta care nu reuseste sa vina pe lume. In termeni simpli si precisi, in aceasta lucrare este abordata problema avortului, a malformatiilor din nastere, a mortii infantile premature.

Cu ajutorul metodei de lucru care ii este proprie, autorul isi propune sa iasa in intampinarea catorva suflete, fata de care, din diverse motive, corpurile mamelor s-au inchis … sau nu s-au putut deschide.

Oare cum primesc si cum inteleg respingerea, aceste suflete „nedorite”? Suferinta lor are un sens? In sfarsit, de-o parte si de alta a cortinei vietii, cum se reconstruiesc ... pentru a putea construi? Cand nimeni nu te vrea explica, deculpabilizeaza, dar ne si face responsabili – avand meritul de a aborda, de o maniera total noua si insufletitoare, cateva dintre probele cele mai intime prin care poate trece astazi, un mare numar de femei … si de cupluri.

Cu o abundenta de detalii si de reflectii, Daniel Meurois ne livreaza, inca o data, o suma de informatii fara precedent.

Un ghid linistitor, pentru o mai buna depasire a ranilor pe care le consideram banale, le ascundem si mult prea des le negam.

UN FRAGMENT DIN CARTE

In fata mea sunt acum doua fiinte. Un barbat si o femeie. Nu-mi dau seama daca sunt goi sau imbracati in alb, intrucat nu reusesc sa vad altceva decat fetele lor. Ghicesc faptul ca, sub ei, solul este imaculat, dar nimic altceva… Nici un fel de decor, doar un fel de orizont, care ar putea contine orice alte orizonturi, la infinit…

          Si Florence este acolo, in dreapta mea. Nu o vad mai mult decat o vazusem ceva mai devreme, dar o simt foarte bine. E ca un fel de suflu, care ii este propriu si care nu imi da drumul.

          Era evident ca eram asteptati, chiar cu speranta. Privirile se muta de la unii la altii, aproape ca o imbratisare… afirmand, sau confirmand o anume complicitate. Si, fara sa se fi rostit vreun cuvant, iata-ne pe toti asezati, direct pe solul alb, formand un mic cerc contemplativ. Era ca o baie de lumina. Cum sa fi putut spera, sau macar imagina, o asemenea blandete, in urma cu doar cateva momente? Cum se poate ca doua realitati atat de divergente sa se apropie atat de mult?

          Fara sa mai astepte, prezenta cu chip de barbat vine in intampinarea intrebarilor pe care mi le pun.

          – Viata are nevoie de vointa pentru a-si mentine aprinsa faclia. Exista atata tristete si apasare in somnul unora! Nu-i asa ca te intrebi cum pot toate aceste suflete respinse sa spere ca, intr-o zi, vor iesi din greaua si cruda lor letargie… Ei bine, noua ne revine sarcina sa rezolvam aceasta…problema. Noi tocmai asta suntem, vointe, si, in aceasta calitate, am cerut sa fim lasate aici, pentru o vreme…

          – Cuvantul vointa te surprinde, poate? Fara indoiala, te-ai fi asteptat sa spunem in primul rand ca suntem prezente de iubire… Dar, fara o vointa foarte puternica, iubirea de care are nevoie Viata aici ar ramane ceva inform.

          Sigur, de aceea am ales sa traim in aceasta lume, tocmai pentru a distila toata iubirea de care are nevoie, nu putem nega acest lucru. Dar, forta noastra, puterea de trezire rezida in permanenta noastra, in suflul nostru neobosit. Vointa si rabdare… Daca iubirea noastra ar fi privata de aceste doua aripi, nu ar mai fi decat un joc dragut, fara substanta, un fel de scoica goala de orice continut.

          Sa iubesti, da… Oh, desigur! Dar sa iubesti cu adevarat, profund si timp indelungat! Nu exista stimulente, nici speranta, nici trezire fara aceasta amploare a actului iubirii.

          Ne-am exprimat dorinta de a veni aici pentru a incarna Viata. Nu ca niste mici flacarui care sa mentina o amintire, in fundul unei pesteri, nu, in nici un caz! Ci mai degraba ca niste focuri uriase, care trosnesc si tot trosnesc, pana cand ceilalti devin atenti la cantecul flacarilor lor si se deschid pentru povestea pe care o spun acestea…

          – Cine sunteti?, intreaba Florence. Mai intai spune-mi cine sunteti… Vreau sa inteleg totul.

          – Cine suntem noi? Pur si simplu, doua fiinte umane – doua suflete, ca si voi, care, in loc sa revenim intr-un corp de carne, am ales sa stam aici, in aceasta lume de prostratie, pentru a aduce si aici tresaririle vietii. Vezi, nu e nici un secret in toate astea! Noi am ajuns, e drumul nostru, intr-un punct unde notiunea de a te pune in slujba celorlalti se impune de la sine. Aceasta sfera de existenta ne-a chemat din adancul nostru, pentru ca eram gata sa-i acceptam exigentele.

          – Dar ce faceti? Meditati? Va rugati in mijlocul acestor suflete respinse din prea multa violenta si ura?

          – Totul depinde de realitatea pe care o pui in spatele acestor cuvinte. Daca, pentru tine, a te ruga si a medita sunt acte in deplinul sens al cuvantului, atunci da, noi suntem rugaciune si meditatie.

          As vrea sa ma intelegi… Vreau sa spun ca aceste orientari ale fiintei noastre efectiv proiecteaza, si in toate sensurile, forte asemanatoare unor maini care, rand pe rand, mangaie dar si zgaltaie. Inima si mentalul, strans unite, pot crea impreuna degete de lumina, prin intermediul carora sa poata actiona. Stiai asta altfel decat ca teorie? Inima este suflul de iubire; mentalul, pentru vointa si limpezimea directiei ce trebuie pastrata.

          Si apoi, noi si vorbim! Da, ii vorbim fiecareia dintre aceste fiinte, pe langa ale caror „cuiburi de bruma si de disperare” – cum le numim noi – ati trecut amandoi. Le spunem pe nume, aceasta vibratie intima, care este „codul genetic” al sufletului lor inca din Noaptea Vremii. Acest cod, prin precizia propriei melodii, este cel ce poate reusi sa stimuleze o constiinta, pana la a o scoate din letargie.

          – Si atunci explodeaza suferinta, nu-i asa?

          – Atunci, da, cand amintirea violului, a iubirii refuzate si cea a avortului urca la suprafata. Iata de ce, mai mult ca oricand, continuam sa ne oferim mainile de soare, vorbele, precum si valul fara nume al Vietii.

          Vezi tu, rolul nostru este acela de consolatori. Unii adevarati! Nu acei hipnotizatori care, pentru a-l linisti, acopera spiritul cu un alt val, adormindu-l din nou. Cine consoleaza cu adevarat este cel care arata unde este durerea, cel care permite sa o privim in fata, dar care ii si da celuilalt suficienta forta pentru a se putea ridica deasupra propriului sau labirint.

          Astfel, nu ne vom mai uita cu mila la aceste suflete indurerate, care dorm sau par ca dorm, chircite in ele.  Nu le mai plangem…Nu intram niciodata in abisul ranilor lor. Compasiunea noastra este vigilenta si discernamant.

          – Dar, de ce ai spus „care par sa doarma”? nu ma pot eu opri sa intreb, la randul meu. Exista minciuna in suferinta lor, la acest nivel al vietii?

          Prezenta feminina este cea care imi raspunde. Isi mijeste ochii, care sunt numai zambet. Ochi ce par a spune ca au facut ocolul universului, pastrand in ei frumusetea calma a acestuia. Cred ca ei sunt cei care imi transmit mesajul.

          – Nu am pomenit despre minciuna. Prefacatoria nu inseamna neaparat minciuna. Ea poate ascunde sau poate fi dovada existentei unor temeri. Daca unii par sa se fi inecat aici intr-un ocean de letargie, nu este in nici un caz pentru a minti Viata, ci pentru a se apara. Toropeala lor simulata reprezinta un ultim strigat de ajutor, dorindu-si ca un somn adevarat sa vina sa ii invaluie. Este, de asemenea, un apel subtil adresat noua, a caror prezenta ei o simt. Este modul lor de a striga, pentru ca nu mai gasesc acele cuvinte prin care sa-si poata exprima mania si tulburarea.

          Si, totusi, nu mila vor sa o trezeasca in noi aceste fiinte, o mila care sa ne impinga spre ele. Mila nu stimuleaza progresul. Ea nu poate duce decat la ruina. Il chirceste pe cel care o primeste si-l sufoca, in mod subtil, pe cel care o ofera. As vrea sa intelegi bine, mila este simulacrul compasiunii. In nici una dintre lumi nu vei intalni vreo actiune de lumina care sa fie intreprinsa cu ajutorul ei. Mila poate fi un pansament… dar nu vindeca.

          Aici, dragii mei prieteni, misiunea noastra este sa mergem in profunzimea lucrurilor. In fata unei dureri imense, este nevoie de o clarviziune pe masura. Prin intermediul a ceea ce voi numiti meditatie si rugaciune, dar care inseamna, mai ales, a asculta si a stimula dorinta de comunicare, noi intram in memoria fiintelor inclestate in suferinta lor. Incercam sa dezlegam ghemul incalcit al imprejurarilor care le-au condus in acest punct al existentei lor.

          Vezi tu, inainte de a face un suflet sa invete din nou actiunea de a respira, trebuie sa ii golim plamanii de apa maniei, de cea a disperarii si de tot ceea ce nu intelege.

          Iata care sunt adevaratele intrebari: ce a determinat-o pe aceasta fiinta chircita in ea insasi si care doarme, care se preface ca doarme, care gesticuleaza sau care se usuca tot mai tare, sa coboare intr-un fetus care este rezultatul unui viol? Pentru ce anume se auto-pedepseste? Ce mister se ascunde in spatele unei capcane atat de absurde?

          E o intrebare delicata, pentru ca vizeaza istoria profunda, chiar esenta, as spune, a trei fiinte. A celei agresate, a agresorului si, in sfarsit, a celui care avea un fel de intalnire cu cei doi, prizonier intr-un embrion.

          Trebuie sa intelegi, inainte de orice, ca scopul nostru nu este de a aborda cu tine motivele si lipsa de ratiune care determina o fiinta sa abuzeze de o alta, in ceea mai adanca intimitate a carnii si a sufletului acesteia: exista miliarde de circumstante, care trimit spre o multitudine de incarcaturi karmice. Exista o infinitate de raspunsuri privind motivele care pot determina ca o anume femeie, si nu o alta, sa cunoasca monstruozitatea unui viol si, eventual, a unui avort drept rezultat al violului.

          Noi dorim mai degraba sa luminam inima fiintei care se afla prinsa in menghina unui intolerabil act al carnii.

Pozitia si suferinta sa, adesea atat de aproape de sfasierea in bucati, sunt ele rezultatul hazardului? Cu siguranta ca nu. Stii bine ca ideea aruncatului cu zarul, la intamplare, nu este altceva decat argumentul ignorantei. Orice poveste de viata este prinsa strans intr-o retea de alte miliarde si miliarde de povesti de viata.

          Astfel, aranjarea destinelor  se face conform unei matematici care depaseste cu mult pana si cel mai rafinat mod de intelegere umana. Ea se face intr-o zona a Constiintei Divine, unde conceptele noastre clasice de dreptate si nedreptate nu inseamna nimic.

          Orice cauza are si un efect care, la randul lui, devine si el cauza unui alt efect... si tot asa, la infinit. Iata de ce noi nu judecam pe nimeni si nimic... Sarcina noastra este de a intampina, de a trezi, de a lumina, de a consola si apoi de a revitaliza.

          Noi toti cei pe care ii vezi aici am fost, timp de una sau mai multe zile pe parcursul istoriei noastre, violatori si violati... sau chiar fetusii refuzati. De fiecare data, dincolo de ranile pe care aceste incercari ni le-au lasat in trup si in suflet, ne-am ridicat, pentru ca Forta fundamentala a Universului nu poate face altceva decat sa stea in noi. Aici, in acest loc de constiinta, am ajuns la un stadiu al devenirii noastre in care, mai clar ca niciodata, realizam ca trebuie sa participam la actiunile acestei Forte si nu doar sa le privim.

          Tot de aici ne exprimam dorinta ca toti cei de pe Pamant care se afla, in momentul de fata, intr-un corp de carne si la care vor ajunge cuvintele noastre, sa isi orienteze fiinta, la modul cel mai profund, spre o cultura a vietii si nu spre moarte. Stii, nu doar cu o arma, cu o substanta chimica sau cu un mic instrument chirurgical  se poate ucide. Ci, in primul rand, cu privarea de iubire.

          Sufletele pe langa care am ales sa stam nu sunt decat prizoniere ale unui vid total in inima. Acest mod in care au fost chemate sa coboare intr-un pantec, apoi dezgustul cu care au fost gonite  au facut din ele un fel de paria.

          – Atunci, ar fi trebuit ca mama lor sa ii accepte? Nu se putu abtine Florence sa intrebe asa, abrupt.

          – Crezi ca se poate raspunde cu da sau nu la o asemenea intrebare? Nimeni nu-i poate dicta unei femei ce sa faca sau sa nu faca intr-o astfel de situatie! Numai ea, in adancul cel mai intim al constiintei sale, trebuie sa-si puna singura intrebare care conteaza: „Voi fi in stare sa iubesc aceasta fiinta care vine in mine intr-un mod atat de teribil?”

          Daca raspunsul este nu, adica in marea majoritate a cazurilor, noi, aici, in aceasta lume considerata invizibila, intelegem foarte bine, caci nimeni nu trebuie sa-si supraestimeze fortele.

          In schimb, ceea ce deplangem, din punctul nostru de vedere, este faptul ca, cei care sunt expulzati in asemenea imprejurari, sunt privati de sansa de a avea suflet. Caci, fara nici o indoiala, a-i spune unei fiinte „nu” cu manie, cu dezgust si cu ura, asta inseamna, sa o privezi de suflet si de respectul de sine.

          Cine se vede legat de un embrion dupa un viol, ramane o fiinta umana intreaga si in nici un caz nu trebuie aruncata in categoria „lucrurilor” de care ne debarasam cu repulsie.

          Daca o femeie spune „nu, nu am taria sa te primesc” este un drept al ei absolut, dar sa il respinga cu dispret, ca pe ceva gretos, acolo incepe greseala… si asa se sadeste moartea…

          Va spun inca o data, dragi prieteni, respectul fata de tot ceea ce exista este datoria fiecaruia fata de Viata, o necesitate individuala si colectiva, o responsabilitate. Este chiar asa de greu de acceptat o astfel de realitate? Este asa de greu de rostit: „Am fost ranita, sufar ingrozitor, dar tu, cel pe care Destinul a vrut sa-l aduca in pantecul meu  intr-un mod atat de crud, iar eu nu am puterea sa te accept, stiu ca esti o fiinta umana, stiu ca ai un suflet si o inima. Nu stiu cine esti si de ce esti tu si nu altul, dar sa stii ca, despartindu-ma de tine, nu te condamn pentru nimic si te respect”.

          Asa se naste iubirea, chiar daca nu pare sa poarte inca acest nume. Respectul este samanta, prima litera din alfabetul sau. El este cel care inlatura zabrelele tuturor inchisorilor din univers, incepand cu inchisorile noastre interioare, acelea pe care ni le trasam noi insine si a caror imagine este inoculata si in inima celorlalti. Puteti fi siguri ca absenta sa totala e cea care a contribuit la teserea acelor panze de paianjen mentale si la crearea acelui imobilism psihic prin care ati trecut pentru a ajunge pana la noi. …si tocmai pentru asta suntem noi aici, sa facem sa renasca iubirea. Consoland si trezind, reinstauram o demnitate uitata…

          Da, o demnitate uitata! Aceste cuvinte par a fi lansate in atmosfera din jurul nostru cu o forta deosebita. Aceste cuvinte simple par sa rezume un milion de lucruri, valabile atat pentru unul din versantii vietii, cat si pentru celalalt. Ce simplu si ce evident! Demnitatea uitata nu este altceva decat esenta noastra luminoasa, ridicata la rang de mit, calcata in picioare si apoi negata.

          Poate, sau chiar asa e, ca tocmai de aceea am venit aici, pentru a primi, impreuna cu Florence, aceste invataturi. Demnitatea reprezinta acea noblete innascuta, proprie tuturor formelor de viata – indiferent de stadiul de evolutie sau de realizare – si pe care nimeni nu ar trebui sa-si permita sa o raneasca. Demnitatea este sudata la radacina a tot ceea ce este Viu, dincolo de modul in care poate sa evolueze, dincolo de ezitari, dincolo de lectiile invatate, chiar daca acestea par, uneori, de-a dreptul aberante. Cum sa ne amintim altfel decat la nivel intelectual? Cred ca tocmai asta e calea, traind incercarea, cand ne aflam noi insine in fata zidului si ne revoltam, si blestemam pentru ca nu intelegem…