Seara se lăsa încetişor peste sătucul de câmpie. Pe maidan, doi fraţi încă mai băteau mingea. La un moment dat, unul observă că prin fânul cosit merg în şir nişte bobiţe strălucitoare. Copiii se uită fascinaţi. Bobiţele par că ştiu ce fac. Ocolesc mai multe gospodării, fac la stânga şi intră în curtea unei vecine, ca şi cum ar fi nişte entităţi inteligente. Băieţii povestesc bunicilor întâmplarea, dar aceştia îi asigură că doar li s-a părut. Foarte curând însă, vecina în curtea căreia intraseră bobiţele strălucitoare s-a îmbolnăvit brusc. Doctorii au dat din umeri, neputincioşi. Apoi, rudele au chemat preotul pentru spovedanie...
Victima se simţea dezarmată, nu ştia ce să mai facă, măcar dacă i s-ar fi stabilit un diagnostic, aşa încât boala să aibă un nume. Nici membrii familiei şi nici prietenii nu-şi explicau de ce, dintr-o femeie sănătoasă şi fericită, tânăra a ajuns o fiinţă bolnavă, tristă, mereu obosită şi cu dureri cumplite de cap. Pe la colţuri, oamenii şopteau că ar fi înnebunit. După un timp, pe corp i-au apărut nişte iritaţii roşiatice care îi provocau mâncărimi, fapt ce i-a determinat pe cei din jur să o evite. Cu trupul plin de bube, ascunzându-se sub nişte haine cernite, tânăra femeie a mers din nou la doctor. Dar de la spital i s-a spus că nu se ştie ce are. Finalul a fost unul fericit, căci preotul satului a vindecat-o după ce băieţii i-au povestit ce au văzut.
Victima se simţea dezarmată, nu ştia ce să mai facă, măcar dacă i s-ar fi stabilit un diagnostic, aşa încât boala să aibă un nume. Nici membrii familiei şi nici prietenii nu-şi explicau de ce, dintr-o femeie sănătoasă şi fericită, tânăra a ajuns o fiinţă bolnavă, tristă, mereu obosită şi cu dureri cumplite de cap. Pe la colţuri, oamenii şopteau că ar fi înnebunit. După un timp, pe corp i-au apărut nişte iritaţii roşiatice care îi provocau mâncărimi, fapt ce i-a determinat pe cei din jur să o evite. Cu trupul plin de bube, ascunzându-se sub nişte haine cernite, tânăra femeie a mers din nou la doctor. Dar de la spital i s-a spus că nu se ştie ce are. Finalul a fost unul fericit, căci preotul satului a vindecat-o după ce băieţii i-au povestit ce au văzut.
Tratamentul cu ouă
Am cerut părerea doamnei Elena Truţă, specialistă în terapii complementare, absolventă a Universităţii de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”, Facultatea de fizio-kinetoterapie: “În clinică avem posibilitatea de a face investigaţii cu ajutorul aparatului de diagnosticare medicală, care detectează atât metalele grele din organism, cât şi anomaliile din câmpul energetic. După ce se descoperă prezenţa mercurului în organism, aplicăm un tratament bioenergetic asupra persoanei afectate, indiferent dacă intoxicaţia este în corpul fizic, în câmpul energetic sau în amândouă. Pentru partea materială, recomand anumite suplimente nutritive care pot să cureţe corpul de metale grele la nivel de celulă”. Într-adevăr, Elena face un tratament holistic ce-i permite să intre pe toate structurile, curăţind mercurul cu energia lui cu tot. Cea mai eficientă cale de a-l elimina din organism este tehnica celor trei ouă. Acestea, ţinute la nivelul creştetului bolnavului, pot face miracole. Doctoriţa explică: “Albuşul are capacitatea de a prinde energia mercurului. În momentul în care ouăle sunt sparte într-un borcan cu apă, albuşurile se ridică, lăsând să se vadă nişte bule argintii (acestea reprezintă forma energetică a argintului viu), mai mari sau mai mici. Dacă gălbenuşul de ou se sparge, este semn că avem de-a face cu un atac psihic. Un remediu de primă urgenţă poate fi preparat din 10 albuşuri de ouă amestecate cu lapte dulce. Compoziţia face absorbţie la nivelul stomacului, împiedicând răspândirea metalului în organism”.
Pierdut în timp şi spaţiu...
Gustul metalic în gură este primul semn de intoxicare efectivă cu mercur. Ajuns în organism, acesta produce breşe pe unde se scurge energia, iar omul se simte devitalizat, pierdut în timp şi spaţiu. Mercurul are afinitate cu rinichii, afectează sistemul imunitar, memoria, iar manifestările fizice pot fi sub formă de infecţii. La nivel cutanat pot apărea bubiţe sau eczeme, iar în cavitatea bucală se observă tot felul de leziuni, depozite albicioase la nivelul tegumentului, care nu-şi găsesc rezolvare pe calea medicinei alopate. De asemenea, la nivel digestiv apar tulburări gastro-intestinale, iar la nivelul esofagului pot apărea arsuri. În corp, argintul viu se depune pe celule, se lipeşte ca o pilitură de fier şi, fiind o energie grea, atacă mai întâi organele genitale.
Elena spune că, atunci când argintul viu este trimis cu adresă precisă, orice tratament pe calea medicinei alopate devine inutil. Mercurul nu are voinţă proprie, nu poate să discearnă între bine şi rău, el primeşte o comandă pe care o execută cu precizie. Odată ajuns la destinaţie, începe prin a crea în biocâmpul victimei spărturi prin care organele din jur încep să piardă energie, de aici starea de sfârşeală. Mai mult, mercurul mănâncă efectiv din biocâmpul nostru, creând breşe care permit energiilor străine să intre. Are şi capacitatea de transmutare, adică trece din stare materială în stare energetică sau invers. Dacă unei persoane i s-a trimis doar partea energetică a mercurului, analizele vor ieşi bine, deoarece materia nu este infestată.
De ce organismul nu intră în alertă?
De îndată ce a ajuns în câmpul unei persoane, agentul străin se localizează în zona micului bazin, iar de acolo afectează atât fizicul, cât şi psihicul. Poţi pierde timp şi bani mergând pe la doctori, psihoterapeuţi sau psihanalişti. De ce vrăjile cu mercur nu-i cruţă nici pe cei mai pasionaţi credincioşi!? Elena explică: “Medicina tradiţională chineză spune că unele câmpuri energetice ale omului sunt de cinabru (sulfură de mercur), deci mercurul ar avea aceeaşi componentă ca şi noi! Este posibil ca aceste câmpuri de cinabru care există în structurile noastre energetice să permită energiei argintului viu să pătrundă fără a-i opune rezistenţă, considerând-o <de-a casei>. Doar astfel energia distrugătoare poate păcăli organismul, spiritul şi sufletul”.
Pierdut în timp şi spaţiu...
Gustul metalic în gură este primul semn de intoxicare efectivă cu mercur. Ajuns în organism, acesta produce breşe pe unde se scurge energia, iar omul se simte devitalizat, pierdut în timp şi spaţiu. Mercurul are afinitate cu rinichii, afectează sistemul imunitar, memoria, iar manifestările fizice pot fi sub formă de infecţii. La nivel cutanat pot apărea bubiţe sau eczeme, iar în cavitatea bucală se observă tot felul de leziuni, depozite albicioase la nivelul tegumentului, care nu-şi găsesc rezolvare pe calea medicinei alopate. De asemenea, la nivel digestiv apar tulburări gastro-intestinale, iar la nivelul esofagului pot apărea arsuri. În corp, argintul viu se depune pe celule, se lipeşte ca o pilitură de fier şi, fiind o energie grea, atacă mai întâi organele genitale.
Elena spune că, atunci când argintul viu este trimis cu adresă precisă, orice tratament pe calea medicinei alopate devine inutil. Mercurul nu are voinţă proprie, nu poate să discearnă între bine şi rău, el primeşte o comandă pe care o execută cu precizie. Odată ajuns la destinaţie, începe prin a crea în biocâmpul victimei spărturi prin care organele din jur încep să piardă energie, de aici starea de sfârşeală. Mai mult, mercurul mănâncă efectiv din biocâmpul nostru, creând breşe care permit energiilor străine să intre. Are şi capacitatea de transmutare, adică trece din stare materială în stare energetică sau invers. Dacă unei persoane i s-a trimis doar partea energetică a mercurului, analizele vor ieşi bine, deoarece materia nu este infestată.
De ce organismul nu intră în alertă?
De îndată ce a ajuns în câmpul unei persoane, agentul străin se localizează în zona micului bazin, iar de acolo afectează atât fizicul, cât şi psihicul. Poţi pierde timp şi bani mergând pe la doctori, psihoterapeuţi sau psihanalişti. De ce vrăjile cu mercur nu-i cruţă nici pe cei mai pasionaţi credincioşi!? Elena explică: “Medicina tradiţională chineză spune că unele câmpuri energetice ale omului sunt de cinabru (sulfură de mercur), deci mercurul ar avea aceeaşi componentă ca şi noi! Este posibil ca aceste câmpuri de cinabru care există în structurile noastre energetice să permită energiei argintului viu să pătrundă fără a-i opune rezistenţă, considerând-o <de-a casei>. Doar astfel energia distrugătoare poate păcăli organismul, spiritul şi sufletul”.
