Lună şi soare

Clar,
firul de lună trecea
prin negura nopţii.
La nici un geam, 
la nici o fereastră,
în nici un neam, 
nu rodise încă,
steaua albastră.
Sunt colţuri dese
prin inima oamenilor;
colţuri ciobite,
groase,
după cum fuse,
este proprietarul.
Tu, lună, şi tu, soare,
nu ocoliţi alese feţe,
nici comune de oameni;
aduceţi raza voastră de lumină,
raza Lui,
în colţul fiecărei inimi,
a fiecărui veac şi ceas,
în timpi de răsărit
sau de răscruce a zilei.
Fiţi voi, răsăritul zilei
şi-apusul păcatului
în vieţile-acestora,
pe care-i iubiţi atât,
de pe Pământ!